Un diplomat american de la ONU, Joseph M. Torsella, a înaintat săptămâna aceasta o „propunere modestă” prin care le cere colegilor săi să nu mai vină în stare de ebrietate la negocieri, însă există puține șanse în vederea unei schimbări în acest sens, comentează New York Times în ediția online.
„Saloanele de negocieri trebuie să fie, în viitor, o zonă liberă de beție”, a declarat Torsella. „Este ca și cum, atunci când ești adolescent, părinții te pun într-o situație jenantă pentru că te-ai îmbătat în noaptea de dinainte”, a comentat declarația Richard Gowan, un expert în domeniul ONU din cadrul Centrului pentru Cooperare Internațională de la Universitatea New York. „Cred că (inițiativa) a provocat numeroase chicoteli”, a adăugat el.
Potrivit publicației, la începutul renovării sediului central al ONU din Manhattan, în 2009, una dintre primele „victime” a fost Salonul Diplomaților, unde, de decenii, „delicata muncă diplomatică era susținută cu un păhărel”. Pierderea barului a condus la proteste din partea diplomaților și înființarea unuia temporar, acum desființat, dar „setea la ONU pare că este în continuare puternică”, apreciază NYT. De asemenea, diplomații au putut să fumeze pe culoarele și în sălile de ședințe de la sediul central al ONU, unde nu se aplică legile orașului, până în 2008.
Deși clădirea este în continuare în renovare, o plimbare înăuntru pare o călătorie înapoi în timp, optimismul și speranța create odată cu construirea ei pe ruinele celui de al Doilea Război Mondial fiind evidente în continuare, dar și impresia că moravurile acelei perioade sunt încă valabile în ceea ce privește consumul de alcool, comentează publicația.
„ONU s-a curățat fizic, dar există în continuare un fel de cultură reziduală a anilor ’50-’60. Simți un fel de blocare în trecut”, este de părere Gowan, al cărui tată a fost diplomat. „Ca branșă, diplomații sunt niște consumatori de alcool înrăiți”, continuă expertul, care adaugă că tatăl său bea cu moderație, însă a cunoscut diplomați care nu erau moderați în acest sens.
De asemenea, Pamela Vandyke-Price scrie pentru revista The Diplomat că între alcool și diplomație există o legătură de secole. „Claret, un vin francez, era asociat cauzei susținute de Tories”, iar Whigs beau vin din Portugalia (porto) amestecat cu brandy, scrie ea. Apelul la „sobrietate” apare și în ediția online a revistei Foreign Policy, care scrie, citând diplomați sub protecția anonimatului, că la ultimele negocieri privind bugetul, în decembrie, cel puțin un delegat era „intoxicat cu prea mult alcool”.
Diplomați din mai multe țări au refuzat să comenteze, joi, pentru NYT, pe tema consumului de alcool, însă, în privat, unii au sugerat care ar fi țările din care provin cei mai răi „contravenienți”. Ei i-au citat pe canadieni și whiskyul lor, pe ruși și votca sau pe francezi și vinul lor. Torsella nu a dorit să acorde un interviu, iar ambasadorul rus la ONU Vitali Ciurkin a declarat că „nu ar trebui să se bea (alcool) în timpul sesiunilor”, dar că, „după program este o problemă personală. Cu toții avem viețile noastre private, nu?”.